INSPIRATION

De ce trebuie să călătorești solo măcar o dată în viață

De multe ori călătoresc singură, pentru că doar atunci când sunt singură înțeleg cu adevărat locul în care sunt, trăiesc emoția necunoscutului cu mare intensitate și cunosc oameni noi.

Știați că procurarea biletului de avion nu este un prim pas evident pentru pregătirea unei călătorii pentru multe persoane? Pentru că de obicei așa persoane călătoresc cu partenerul / partenera, membrii familiei, prieteni și sunt obișnuiți ca alți oameni să aibă grijă de toate lucrurile. Știți cât de multe persoane cunosc cărora le este frică să cumpere un bilet de avion? Darămite să mai plece singuri în călătorii.

Însă, dacă faci acest lucru singur, crede-mă că va un un prim pas spre o călătorie incredibilă și fiecare călătorie pe care o vei face singur va adăuga valoare vieții tale și o va schimba.

Atunci când călătorești singur ai libertatea de a explora locuri noi în ritmul propriu și îți poți realiza orice plan de călătorie, oricât de nebunesc sau ambițios nu ar fi.

În plus, te vei cunoaște în ipostaze diferite de confortul obișnuit, în locuri total străine și vei trece la un alt nivel. De aceasta este bine ca măcar o dată în viață să călătorești singur.

Hai să vedem care sunt beneficiile (in my humble opinion):

Îți faci singur planul de călătorie pe care îl poți schimba în orice moment, pentru că, guess what? Nimănui nu o să îi pese și nimeni nu o să se supere dacă faci asta.

Când călătorești cu un grup de prieteni, planificarea fiecărei zile necesită coordonări intense și de multe ori ai nevoie de o mare forță de convingere. Când ești singur, e o altă poveste.

Cele mai interesante călătorii sunt călătoriile cu mai multe cupluri. Inevitabil cineva se ceartă și strică vacanța celorlalți.

Este un amplificator de încredere
Eu eram copilul introvert în familie. Eram super timidă, atât de timidă că atunci când mama mă ruga să merg la magazin, aș fi preferat să leșin decât să vorbesc cu vânzătoarea. Evitam să vorbesc cu oamenii, îmi era foarte complicat să fac acest lucru. Când am împlinit 18 ani și am început a călători singură am realizat destul de rapid că sunt pe cont propriu și că erau situații când trebuia să mă forțez să vorbesc cu oamenii, pentru că alte alternative nu erau. Nu era nici mama, nici tata, nici măcar prietenii lângă mine să mă ajute să rezolv anumite probleme ce apăreau în timpul călătoriilor. Și asta e, îți iei inima în dinți și o faci singur, apoi devine din ce în ce mai simplu.

Faci cunoștință cu oameni noi

Atunci când călătorești cu cineva, ai tendința de a comunica doar cu persoana / persoanele cu care ești. Eviți interacțiunea cu localnicii, decât dacă ai nevoie de mâncare, sau cumpărături, sau să întrebi anumite direcții.

Când ești singur, nu e fun să vorbești cu tine însuți și atunci ești obligat să cunoști oameni noi, să conversezi cu localnicii sau cu alți călători ca și tine. Am cunoscut foarte multe persoane călătorind și am învățat multe de la fiecare în parte. Fiecare om are povestea sa.

Eram în tren spre aeroportul din Bangkok. Și am nimerit într-un vagon cu un tip super enervant. Avea un rucsac mare în spate și de fiecare dată când trenul făcea mișcări bruște, el cădea peste mine cu tot cu rucsacul lui. L-am rugat să își dea rucsacul jos și așa am aflat că e neamț, înnebunit de Asia, a construit câteva școli în Filipine unde preda engleza copiilor. Ah da, și ironia sorții, zburam amândoi în același avion spre Manila. Stă în Asia până în prezent și vine în Germania doar de sărbători.

Sau când zburam din Uruguay spre SUA, am avut o conexiune mai lungă în Chicago și am ieșit din aeroport să vizitez orașul. Am mers să-mi cumpăr tichet pentru metro de la o mașinărie, care nu voia nici în ruptul capului să-mi accepte cardul moldovenesc, iar cash aveam doar bancnote de min 20 și cumva el nu dădea rest. Am căutat mult să schimb acea bancnotă de 20, însă americanii nu prea poartă cash la ei. S-a oferit un tip tare drăguț să-mi cumpere bilet cu cardul lui, apoi mi-a făcut excursie prin oraș, mi-a povestit lucruri interesante despre Chicago și până în prezent ne felicităm la zilele noastre de naștere.

Și așa povești am taaaaare multe. Prea multe. Acum ador să cunosc oameni noi, să le aflu poveștile.

Îți poate schimba cursul vieții
Povestea mea favorita este a lui Ilia. Pe Ilia l-am cunoscut în Kuala Lumpur. Călătoream în același autobuz de la aeroport. Mai apoi am aflat că e din Rusia și că e născut în același an și aceeași zi cu mine. Ilia era un corporatist de succes cu părinți diplomați. Copilul perfect ce avea o carieră de succes. Într-o bună zi a fost trimis în Indonezia la o filială a corporației unde lucra. I-a plăcut atât de mult Asia, că a hotărât să lase jobul. A stat un an în India, a locuit prin temple, a străbătut țara în lung și în lat, a studiat hinduismul, budismul. Apoi s-a mutat în China, la poalele munților Tibet pentru a studia chineza. A făcut o facultate nouă în chineză în Hong Kong și mi-a scris un mail în care îmi zicea că: ”я окончательно убедился в том, что я нашел здесь для себя второй дом и не обязательно в Китае, а по всей Азии! мне кажется если ловишь атмосферу и что называется смыслы Азии, то это становится узловым моментом в жизни, после этого ты живешь с этим и по другому просто не можешь.” (Eu sunt absolut convins că mi-am găsit a doua casă și nu neapărat în China, ci în toată Asia. Eu cred că dacă prinzi atmosfera și ceea ce numim sensurile Asiei, aceasta devine un moment cheie în viață, după tu trăiești cu aceasta și altfel pur și simplu nu mai poți). Un om de o înțelepciune rară.

Știu că îți pare complicat, ai temeri, întrebări, ezitări, dar încearcă. Primesc atât de multe mesaje, în special de la fete care vor să călătorească singure și întotdeauna le încurajez să o facă! Este o experiență deosebită. O experiență spre un nou tu. Este cel mai mare dar pe care ți-l poți face.

Mi-ar plăcea să îți ascult povestea ta și cum ai călătorit solo prin lume.