Patimile lui Hristos sau cum am fost în regiunea transnistriană!

Acum 30 ani, mama a învățat la Tiraspol. Anul aceasta a fost reuninea colegilor. Eu tot am fost cu mama. A fost emoționant, dar nu despre asta este povestioara.

Întâlnirea a fost planificată pentru ora 11.00. La ora 10.00 am ajuns la punctul de trecere a așa numitei frontieri din Bender (Tighina). Zeci de mașini, zeci de oameni, 2 grăniceri. Procedura de stat în rând a durat o oră jumate. Apropo, amuzant, în modelul de completare a cardului de migrare este dat Balan Dan Mihai, data și anul nașterii corespunde întocmai cu cea a artistului 🙂

La aproape 12.00 am ajuns în Tiraspol. Reuniunea a durat prea mult, de aceea am hotărât să rămânem peste noapte.

Înapoi ne-am pornit a 2-a zi pe la 11.30. Adică cam după 24 ore de când am întrat în regiunea transnistriană. Eram în mașină eu, mama și colega mamei.

Am ajuns la punctul de frontieră în același Bender, am dat buletinele la control, m-a mirat bucuria în ochii grănicerilor când au deschis cardurile de migrare. Și când m-au chemat într-un birou separat, am înțeles că s-au început problemele.

Se pare că, atunci când te înregistreză, pe card scrie ora când trebuie să ieși din regiune. La mine era indicată ora 21.28, data de 11.08.2012. Adică mi s-a permis șederea doar pentru 9 ore. La întrebarea mea ulterioară de ce mi s-a permis pentru atât de puțin timp, mi s-a răspuns că probabil nu le-a plăcut adresa care am indicat-o (domiciliul unei colege de-a mamei, la care și am stat peste noapte). La întrebările ”dar dacă se defecta mașina”, ”dar dacă nimeream în spital” mi s-a răspuns că e posibil să se întâmple, dar înainte de a expira ora, trebuie să merg să prelungesc șederea la nu știu ce birou care chipurile ar lucra 24/24, deși nicăieri la înregistrare la punctul de control nu există așa informație. Era doar informație pentru cetățenii străini (дальнего зарубежья), să se înregistreze la nu știu ce birou de imigrare, dar care lucrează doar marțea și joia.

Logic ar fi, atunc când traversezi un hotar, să fii atenționat, sau măcar, în biroul în care se face înregistrarea cardurilor de migrare să fie o informație oarecare. Nu-i! Asta mă face să mă gândesc că totul se face intenționat pentru a scoate bani din oameni.

Mai departe procedura legală este următoarea: trebuie să plătești o amendă în valoare de 63 ruble per persoană. Se face achitarea prin transfer bancar la cel mai apropiat magazin Sherif, care se află la câțiva km de vamă.

Ei mi-o dat contul pe care se face transferul. Am fost, am dat fetei foița, am schimbat banii, am achitat amenda.

Buuuun, m-am întors înapoi la vamă. Am arătat dovezile. Următoarea procedură este îndeplinirea protocolului. Am așteptat până a binevoit cineva să vină sa scrie protocolul de încălcare a regimului de ședere. A venit, a verificat chitanța de la bancă, mi-o zis că fata de la bancă a făcut transferul pe alt cont decât cel indicat în foiță și că eu sunt tare nesimțită că nu am verificat contul și este problema mea și trebuie să mă întorc înapoi la magazin să refacă transferul. Eu asta tare moale m-am exprimat, acolo au fost strigăte și insulte din partea colaboratorilor punctului de trecere, dar să trecem peste asta.

M-am întors înapoi la banca Agroprombank, filiala din Bender de pe strada Sportivnaya 1, unde domnișoara care a făcut transferul greșit (Kovtun N.V.) nu numai că nu și-a cerut scuze pentru greșeala comisă, dar încă ne-a spus că noi ar trebui să-i mulțumim pentru că nu ne-a luat bani pentru refacerea transferului. Despre impertinența și needucația fetei aș putea scrie o postare aparte, dar mă voi limita doar la o plângere la sediul central al băncii respective.

Iarăși la punctul de trecere (a 3-a oară deja). Iarăși procedura de scriere a protocolului, care a durat câte 30 min/per persoană, noi eram 3. Copia protocolului nu au vrut să mi-o dea. Mi-au dat numai o dovadă a chitanței că am achitat amenda unde este indicat și numărul protocolului.

Și iaca așa am încălcat eu regimul de ședere conform articolulului 192,  punct 1 fără să am idee despre aceasta.

La ora 16.00, adică după 4 ore, am reușit totuși să ajungem în partea cealaltă, unde singura întrebare care mi-o dat-o nenea de la punctul moldovenesc de trecere a fost: aveti ceva de declarat? Nu? Drum bun!

PS: eu am descris procedura legală. Există psenică și proceduri ilegale. Anexez un card de imigrare, a unui nene care a trecut după noi, la care tot expirase termenul, dar el a trecut cu bine și cu zâmbetul pe buze după ce a vizitat biroul lui nenea grănicer  🙂

PPS: dovezile foto le găsiți anexate.