Aamchi Mumbai sau cum a fost drumul către India

Aamchi Mumbai sau cum a fost drumul către India

Prefață
Nu credeam că voi ajunge în India. Aveam biletul cumpărat, viza emisă, planurile făcute, însă ceva mă ținea să deschid aplicația și să comand taxiul spre aeroport. Nu aveam cea mai bună zi. Era ziua când cei doi lupi din interiorul meu se luptau și părea că cel îngrozitor va câștiga.

Vă spun povestea… Demult, tare demult exista un bătrân indian Cherokee care avea un nepoțel. Într-o seară, bătrânul i-a povestit copilului despre lupta care se dă în interiorul oamenilor încă din vremurile străvechi.

„Dragă nepoate, lupta se duce între doi lupi care se află în interiorul fiecăruia dintre noi, oamenii. Unul este bun: el este fericirea, mulțumirea, bucuria, calmitatea, speranța, sinceritatea, adevărul, compasiunea, curajul, blândețea și încrederea.

Iar celălalt lup este îngrozitor. El este invidia, gelozia, egoul, mândria, vinovăția, aroganța, minciuna, amarul, regretul, superioritatea și lăcomia”.

Copilul a stat, s-a gândit, apoi l-a întrebat pe bunic: „Și care lup câștigă?”

Bunicul i-a răspuns imediat: „Castiga cel pe care il hranesti.”

În „chinurile facerii” mi-am reamintit că unde mă pornesc mă duc așa că în minutul următor eram deja în mașină în drum spre aeroport. Lupul cel bun a câștigat.

***
Aeroport
O să sar peste partea unde am rugat la doamna de la înregistrare, apoi șeful de securitate, apoi altă doamnă de la înregistrare să mă lase să iau geanta în avion, deși avea peste 7kg peste limită. Zburam cu escală în Dubai, aveam două bilete cumpărate separat și dacă nu mă lăsau să iau geanta cu mine, atunci controlul de frontieră, preluarea bagajului și schimbarea terminalelor era imposibil de efectuat în cele 3 ore între zboruri. Lupul cel bun a câștigat, am reușit să iau geanta cu mine, iar ulterior am înțeles cât de norocoasă am fost. Dar… să nu anticipăm lucrurile.

IMG_9269 (1)

***
Zborul București – Dubai
Loc la geam… Te aranjezi frumos în fotoliu, îți prinzi centura, îți pregătești ipodul cu muzică, pui telefonul la încărcat, pornești ecranul cu itinerarul zborului și aștepți ca în următoarele 20 minute să pornești în marea călătorie.

IMG_0072 (1)

După 30 minute de așteptare în care nimeni nu spune nimic, vezi peste geam cum se adună mașinile de pompieri, iar din aripa avionului începe a curge un lichid, care tare speram să fie apă. Mă gândeam în sinea mea că poate au spălat avionul și a rămas ceva H2O în plus. Pe naiba! Era kerosen. Minutele treceau, kerosenul curgea și eu simțeam cum mi se scurge printre degete India mea. După o oră de așteptare în avion, căpitanul ne-a anunțat că a fost o eroare tehnică: s-a pus mai mult kerosen decât era preconizat, urmau să îl scoate pe tot și să alimenteaze avionul din nou.

Ne-am pornit peste o oră jumătate. Am scris mesaje celor dragi că îi iubesc… așa… să știe… pentru orice eventualitate.

IMG_0070

Zborul a fost cu turbulențe, majoritatea timpului semnalul privind centura de siguranță a fost aprins. Și deși am zburat destul de mult, am momente când mi-e frică, așa că am întrebat timid fata de lângă mine dacă pot să o țin de mână până aterizăm. A fost de acord, dar nici nu avea încontro. Am aterizat cu bine. Lupul cel bun a câștigat.

IMG_0071

***
Conexiunea
Cel mai liniștit moment e cel când aterizează avionul, apoi începe haosul. Haosul e și mai mare dacă ai un zbor la care întârzii și pentru care încă nu ai făcut înregistrare. Știi cum alergi? Sprint! Știi cum te dezbraci și te descalți la controlul de securitate? Sare încălțămintea pe sus. Și ajungi când deja înregistrarea s-a încheiat și îți aduci aminte vorbele unui prieten: ”În cel mai rău caz, dacă nu îți dau voie, începi să plângi… doar ești femeie”. Nu a fost cazul, am dat peste un băiat drăguț, care a văzut probabil disperarea în ochii mei și a făcut așa ca să ajung la zborul meu care urma să fie în 20 min. Lupul cel bun a câștigat.

IMG_9304

***
Zborul Dubai – Mumbai
Ajungi la poarta de îmbarcare, transpirată, amețită, obosită, ca să vezi că nimeni nicăieri nu se grăbește. This is India, avea să aflu pe urmă, you are supposed to be late. Am zburat lejer cu o oră întârziere. De obicei nu consum tării, dar m-am gândit că este o ocazie bună să o fac, aveam de zburat trei ore, erau turbulențe și aveam o durere nebună de cap. Am cerut un whiskey, am primit două la care stewardesa din proprie inițiativă a adăugat apă (am aflat mai târziu că doar așa se bea whiskey în India). M-am uitat la vecina de alături, avea două sticle de vin… Așa am înțeles că vecinii mei de zbor sunt adorabili… Cheers și dezlegare la vorbă.

Despre Aamchi Mumbai tot de la ei am aflat, așa îi spun cu drag localnicii orașului lor… Mumbaiul nostru… După ce ne-am schimbat cu profilele de facebook, whatsapp-uri, ne-am promis să ne vedem în Mumbai să-mi împrumute haine tradiționale de nuntă (v-am zis că m-am pornit la o nuntă în India?), am aterizat cu bine în Mumbai. Lupul cel bun a câștigat.

IMG_9310

Va urma