PRESS, TRAVEL

Let me fly to Shanghai

#LETMEFLY TO SHANGHAI

Vreo 5 ani în urmă în Kuala Lumpur un om mi-a dat un sfat. O destinație o accepți așa cum este și începe să îți placă, în caz contrar rămâi cu amintiri urâte. Tot așa și cu Shanghaiul, am început a accepta oamenii care scuipă cu înfrigurare în stradă, magazine, localuri, oamenii care plioscăie atunci când mănâncă, șoferii care dau peste tine și nu le pasă, pentru că în China există regula: hit to kill, adică lovește ca să omori. Adică dacă accidentezi un om, trebuie să te asiguri că l-ai omorât, e mai ieftin, te costă doar 40-50 mii dolari plata pentru familie, în caz contrar, dacă e rănit, vei plăti întreținerea toată viața până omul moare, și câteodată se ajunge la sume exagerate – până într-un milion de dolari. Am acceptat orașul cu toate formele lui, manifestările lui.

China este o țară unde totul este diferit. Mergând la mii de km de casă spre un loc unde nimic nu pare familiar. Mâncarea, oamenii, clima, clădirile, manierele, modul de a lucra, relațiile; îți schimbi modul cum reacționezi imediat ce ieși din avion.

Se zice că Shanghaiul este un oraș ce îți deschide ochii către lume. Este un întreg univers. Este un amalgam interesant de modern și vechi. Zgârie-nori amețitori (peste 400 la numări, ca și comparație, în anii 80 nu exista nicio clădire înaltă) iar alături cartiere cu case shikumen – stil arhitectural shanghainez care este o combinație de elemente occidentale și chinezești. Apropo, după ce Mao a preluat puterea în China erau foarte multe suiciduri și oamenii se temeau să treacă pe lângă zgărâie-nori din fricii că sinucigașii ar putea ateriza peste ei.

Shanghaiul este un oraș în continuă schimbare. Este unul dintre cele mai rapide orașe în materie de dezvoltare. Nu te aștepta ca peste un an să fie la fel cum l-ai văzut azi. Chinezii glumesc că orașul este în construcție permanentă.

Surprinzător cum Shanghaiul pe timpuri era un mic sat de pescari cu puține șanse de dezvoltare, iar la moment este cel mai mare oraș din lume și cel mai important centru financiar din China. Mai este cunoscut și sub denumirea de Perlă a Orientului sau Parisul din Est.

Bundul este cartea de vizită a Shanghaiului. Dacă te-ar duce cineva acolo și nu ți-ar spune țara, ai crede că ești în Londra. Arhitectura accidentală, bănci, clădiri guvernamentale a fost un centru financiar important în Asia. Bulevardul este un muzeu în aer liber despre cum era arhitectura europeană în secolul XX.

Primul lucru ce m-a impresionat a fost numărul de biciclete și scutere electrice. Mii de biciclete care pot fi utilizate de oricine deține o aplicație și un sistem de plată valid. Apropo, se zice că bicicleta a fost introdusă în China de către 2 americani, iar acum este modul principal de transport pentru milioane de chinezi și țara este cel mai mare producător de biciclete din lume.

Și dacă tot am menționat de sisteme de plată, China este uimitoare. Este cu mulți ani lumină înaintea noastră. Plățile mobile ajung la trilioane de dolari anual. Este cea mai cahsless țară în care am mers. Dacă ai un telefon legat de un cont bancar, nu mai ai nevoie de nimic, faci orice.

Apropo, în China sunt interzise toate rețelele sociale din occident: facebook, youtube, twitter, instagram, etc. Ei au alternativa națională la toate acestea.

Alt lucru interesant despre Shanghai e faptul că în prima jumătate a secolului XX era unicul oraș din lume care accepta evreii ce scăpau de Holocaust fără viză de intrare. Aproximativ 20.000 evrei au intrat în oraș pentru a fugi de naziști. Pentru unii orașul era un hub de unde puteau merge spre America sau Australia, însă 90% din ei au rămas în oraș și au creat cartierul lor.

De fapt, în trecut multe națiuni și-au creat cartierele lor. Multe secțiuni ale orașului au fost donate țărilor străine ca concesii. Concesiunea franceză este cea mai bine prezervată În trecut, multe secțiuni de teren din Shanghai au fost dotate în țări străine ca concesii. (video)

Colonia franceză este cea mai bine conservată și cea mai bine cunoscută. Atunci când te plimbi prin FFC ai impresia că ai ieșit din China și ai intrat în Europa. Arhitectură europeană și stilul de artă deco. FFC este un loc popular atât pentru turiști cât și pentru localnici.

Multe zone din centrul orașului au fost influențate de arhitecți străini, ceea ce îi oferă orașului un sentiment internațional unic. Zonele precum Concesiunea Franceză și Bundul sunt incă zone populare unde expații se simt ca la ei acasă. Dar au fost și locuri create de străini care post-factum par rușinoase. O legenda urbana zice ca in 1886, un gradinar scotian a creat parcul Huangpu dupa modelul european. A fost primul parc din oras si din 1890-1928 era destinat doar strainilor. La intrare statea un semn pe care scria “Interzis pentru chinezi si caini”.

Pe lângă toată arhitectura modernă, în Shanghai s-a păstrat și zone de importanță istorică.

Deci, cum a fost în Shanghai? Nu pot să răspund decât cu o frază plictisitoare și fără sens: ”a fost minunat…” Să răspund la această întrebare e ca și cum aș vorbi despre sensul vieții. Nu poți transmite toate trăirile care le-ai avut acolo și ce ai văzut printr-o postare plictisitoare pe blog, sau un video. Simt o totală lipsă de cuvinte să descriu detaliat experiența trăită acolo. Și am avut multe evenimente, activități, gânduri, sentimente, dezamăgiri. Un lucru e clar, Shanghaiul nu este un oraș, este un întreg Univers și merită să îl vezi măcar o dată în viață. Si e doar la 15 ore distanta cu conexiune prin Moscova.

Reportajul video a apărut în cadrul emisiunii O seară perfectă la Pro TV și îl găsiți aici: