Coffee?

I’m not a coffee person, dar atunci cand calatoresc beau cafea cu lapte, neaparat cu lapte.

Tin minte cum e la gust cappuccino din Maroc pe care il savuram cu Inga, iar ea imi depana povesti. Era amarui cu o aroma ciudat de interesanta. Sus pe acoperis, la terasa aia frumoasa cu apus spectaculos.

Tin minte si latte-ul din Isfahan, mi-a parut cel mai bun din lume, mai ales ca eram dupa vreo 4 zile in Iran si nu gasisem nicaieri cafea. Eram in curtea unei case vechi evreiesti, pictata cu verde si muuuuulte muscate rosii in vazoane. Plouase torential, iar cand am ajuns acolo, iesise soarele. Stateam la masa, savuram cel mai bun latte cu cel mai bun velvet cake, soarele incalzea, iar muzica din boxe era perfecta.

Iar macchiato din Italia e inconfundabil. Mai adauga la tablou o felie de tort cu fistic, o patiserie veche veche, ca asa e caracteristic italienilor cu o priveliste superba si miros de paine abia scoasa din cuptor. 

Iar de cand am aflat cum arata cafeaua in floare, tot ma gandesc sa ajung intr-o zi cu soare in Vietnam.