Airplanes in my stomach

Poveștile Caterinei

”În următoarele clipe avionul va accelera pînă cînd vă începe ușor să decoleze. Sa nu-ți fie frică, ia-mă de mână!”

Aș fi vrut să-mi ascund emoțiile adînc, undeva sub scaun, acolo unde știam că se află vesta de salvare, dar palma ce transpira în mâna ei a trădat pînă la ultima picătură frica primului zbor. Aveam 23 de ani și mă simțeam ca o copilă în poalele primei iubiri. Mă îndrăgosteam de sunetul răgușit al motoarelor, de mișcările precise ale frînelor de pe aripi, mă îndrăgosteam de zbor. Simțeam cum mă gâdilă în burtă, aveam….avioane în stomac.

Nu știu cine se face vinovat de căile nebune ale destinului, dar știu sigur că peste cîțiva ani, m-am trezit că fac parte din lumea frumoasă a aviației. Aș fi zis că a fost din pură întâmplare, dar de fapt era vina șomajului și a altor nevoi banale precum un salariu stabil, o casă, un viitor. Așa am ajuns în toamna lui 2015, după 2 luni de colegiu cu studii și examene riguroase, la bordul unei aeronave Boeing 777, într-un rol total nou pentru mine în afara celui de pasager.

Și pentru că am o pasiune de a observa oamenii și poveștile acestora care uneori mi se aștern în memorie involuntar, fără ca eu să le caut, fără să le curtez, am decis că ar fi bine să le împart nu doar cu prietenii mei prin mesaje lungi cu englezisme născocite, dar și aici, în casa acestui blog care îmi va găzdui istoriile culese din zbor, din călătoriile scurte cu nopți albe și zile visătoare.

Mă numesc Caterina, am 30 de ani și de aproape 3 ani urmez cariera de însoțitoare de bord într-o mare companie aviatică din Orientul Mijlociu. Îi mulțumesc Dianei că m-a atras în această frumoasă lume a femeilor ce reușesc cumva să ne poarte cu ele în aventurile lor.